Munții sunt realizarea descendentă a tăcerii...

Muntii sunt realizarea descendenta a tacerii spunea VL. Nu pot sa nu pun aceasta afirmatiune in raport cu episodul evanghelic in care IH a fost întrebat de Pilat "Ce este adevarul?", întrebare La care a primit ca răspuns Tacerea! In general S-a interpretat acest fapt in sensul ca nu a primit un răspuns deoarece a pus întrebarea greşit, neintreband "Cine este Adevarul?". Cred totuşi ca nu este o lipsa de răspuns La o întrebare prost pusă ci un răspuns complet La o întrebare fundameentala pentru cel pornit pe cale: răspunsul Domnului este evident: Adevarul este Tacerea! Este Motivul pentru care cred ca VL a spus implicit ca Muntii sunt si realizarea descendenta a Adevarului si, paradoxal, sub aspectul lor axial, sunt implicit simbol al logosului ! Logosul sub aspectul Tacerii - supremul paradox - Avatara! Caci Cuvantul Lui Dumnezeu este Tacere in lume. Este si motivul Pt care in unele biserici după citirea evangheliei se pastreaza un moment de tăcere: Cuvantul Domnului are ca reflex in lume Tacerea. Revenind La munţi: Nu oare pentru acest motiv găsim in Bucegi un munte cu numele Omu??? Sa fie o alta întâmplare ca si întrebarea "gresita" a lui Pilat?

Pentru acest motiv explicatia ştiinţifică a generarii muntilor - prin incretire sau acumlare vulcanica, adică prin cumulare a unor forte telurice, inferioare ce creează un debuseu vertical, este doar reflexul generarii lor principiale: in realitate varful muntelui nu este un accident, ci este însuşi principiul de individuatie al întregului munte, este motivul fiintarii lui, este acel Sa fie/ Kuun care determina incretire masei telurice amorfe, este nama care determina o rupa in prakriti... Si toate astea pentru un singur motiv: inferiorul nu poate crea superiorul, căci nici onacumulare cantitativa nu generează un spor calitativa. Din aceasta cauza Vârful Tacere este cel ce invoca, suscita materia, el creează, realizeaza descendent Muntele! Este motivul Pt care vârful si nu baza da numele muntelui, îl numeşte.  De ce dealurile nu au decât arareori nume? Pentru ca nu sunt decât nişte ecouri, reverberatii ale unor varfuri, încercări si pregatiri nedesavarsite de varfuri!

Sub acest aspect cred ca si o activitate absolut profana ca ski-ul poate fi reconsiderata: serpuirea in jurul axului Muntelui in "cristiane" inchipuie incolacirea serpilor in jurul caduceului lui Hermes - axul Muntelui Tacere ordoneaza miscarile haotice ale omului in lume in spire, ASA cum si caduceul obliga serpii sa se verticalizeze. Mai mult, vultele schiorului inchipuie in mod evident mişcarea vibratorie a Vortexului Sferic Universal in jurul Axului, care e dreapta descrisă de centrul Logos in mişcarea sa deasupra apelor informale, văzut ca loc geometric al tuturor posibilitatilor de manifestare.

Mai mult, serpuirile schioruluivpe partie sunt definite de punctul determinat de batul schiorului in centrul acestora. Iar simplul bat de schi devine substitut dublat (ca orice reflexie a unui principiu in lume) al caduceului... De altfel, in momentul "punctarii" cu batul in zapada si respiratia este centralizata - oprită, suspendată între inspir si expir. Chiar si poziţia corpului descrie o cruce, ceea ce arată ca chiar fără sa o ştie schiorul a fost deja crucificat pe Muntele Logos! Totul devine centru, punct... Vârf de munte! E doar o iluzie coborarea... De fapt e o serpuire spre vârful Muntelui ascuns in cel mai secret loc al inimii noastre...